Azi tac și-mi scriu tăcerea...

Azi tac și-mi scriu tăcerea
Ce arde-n gândul nerostit,
Pe toamna-n care floarea,
Se uscă-n frigul nesfârșit...

Scriu peste vântul răzvrătirii,
Doruri ascunse-n dese ploi,
Ieșind sfios din ceața amintirii
Cerșind divinității cifra doi...

Și cos altar de dor pe rug aprins
Cu acul soarelui de pe amiezi,
Sperând ca să revina din abis,
Cenușa amintirii-n muguri verzi...

Azi tac și-mi scriu tăcerea
Ce arde-n gândul abia rostit,
Pe toamna asta-n care floarea,
De maci și de iubire iar a înflorit!

Dorina Omota

22.09.2014