În ruginiu de dor te mai aștept
Cu gândurile amirosind a ploi,
A ploi de toamnă pline de regret,
Stropind cu amintiri trăite-n doi!
Prea mult trecut-a de atunci
Și mult probabil va mai trece,
Pe suflet îmi apasă grele cruci,
Iar disperarea nu vrea să plece!
Cât îmi lipsește sufletul tău,
Singurul ce îl simțeam aproape
Acum când la răscruci de hău
Brațul uitării ne tine departe!
Pe albul clipelor din dulce ieri
Îți scriu cu verde de speranță
Și cu albastrul marilor tăceri,
Să poți uita sentința de distanță!
La care noi ne-am condamnat,
În clipa îndoielii ce inima atinge,
La ceasul rău, fatidic, blestemat,
Când prea ușor o inimă se frânge!
Dorina Omota
21.08.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu