Ce mohorât și trist e astăzi cerul
Cu ploaia lunecand pe trotuare,
Cad frunzele și se-nteteste vântul,
În ruginiu de toamnă și răcoare!
Noi am tot plâns urând căldura
Și ce-am dorit prea iute s-a-mplinit.
În ropote de ploi plânge natura,
Tardiv regret căci vara s-a sfârșit!
Plâng florile tăcut a resemnare
Cât de curând petalele se frâng,
Din curcubeul vremii verdele dispare,
Pământu-mbracă arămiu veșmânt!
Noi acceptam și înghițim în sec,
Precum natura viața noastră are,
Patru anotimpuri care ne petrec,
În rest toate-s pe lume trecătoare!
E primăvară când un prunc se naște,
In verde crud ne râde vara tinereții
Și cu regret în toamnă recunoastem,
Cât de aproape este iarna vieții!
Dorina Omota
22.08.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu